R.I. P dupa 12 ani 5 luni 10 zile ....

De multa vreme am tot vrut sa scriu despre diferitele lucruri care s-au mai intamplat, dar in momentul de fata acele postari sunt de prisos.
Singurul lucru care nu se lasa asteptat este durerea care o simti atunci cand o fiinta draga pleaca de langa tine. In cazul de fata nu este vorba despre persoane, ci despre CLEO, catelusa mea, care din pacate, datorita varstei inaintate s-a lasat rapusa de .... boala.
Cuvintele sunt atat de neajutatoare in cazul de fata, dar stiu ca doar asa pot sa incerc sa readuc cateva amintiri cu ea, amintiri care vor ramane mereu in sufletul meu.
Nu am uitat nici pana astazi primele zile cand am adus-o de la Bucuresti, bagata intr-o  gentuta mica si agatata de gat, de manusile de piele care le-a perforat tot drumul cu trenul pana la Victoria. Sunt multe amintiri care cand te gandesti la ele iti aduc instantaneu un zambet pe buze, dar in acelasi timp iti dau si lacrimi de durere.
Daca ma gandesc cate nebunii am facut cu ea cand era mica, de la drumurile la Fagaras in mijlocul saptamanii pentru a o vaccina, de la zilele care le-am lipsit de la scoala pentru a fi sigur ca nu pateste nimic de cand era mica.
Apoi au urmat anii cei mai jucausi alaturi de ea, de la primele incercari de dresaj, de la amintirile cu rosul cablurilor, papucilor si pana la rosul manerelor de la dulapuri. Toate acestea imi starnesc si acum ganduri care nu le voi uita niciodata. Tot in acea perioada au fost apoi primele ei incercari de intimidare cu tot ceea ce invatase. Cand facea prostii stia cum sa scape de cearta, si incercand sa iti distraga atentia chiar si facand pe mortul....
Toate aceste episoade cand trebuia sa te trezesti la 6 sa iesi la plimbare, sau sa vii noaptea la 4 de la chef, nu aveau cum sa te faca sa fi suparat, mai ales ca de fiecare data cand ajungeai acasa te intampina cu ochii ei mari care aratau cat de fericita poate fi.
Cu plecarea mea la Bucuresti la facultate am inceput sa ii simt lipsa cat se putea de mult, dar cu atat mai placute erau revederiile. Toate astea au culminat cu o perioada foarte grea cand am fost nevoit sa o trimit la restul familiei peste hotare. Atunci iarasi a fost o perioada care nu vreau sa mi-o amintesc. Stiu doar ca ulterior i-a mers iarasi foarte bine, ca s-a bucurat de o mult mai mare libertate si desigur ca a avut peste tot o viata de printesa.
Cand ma gandesc la departarea fata de familie si fata de ea, imi revin in minte acele sentimente cand te gandesti ca peste cateva clipe te reintalnesti si ca poti sa te joci cu animalul iubit. Nu iti pasa de persoane, deoarece cu ele poti vorbi, poti stii exact ce au ce au facut, iti pasa doar de EA stiind ca emotii mai mari nu exista, decat cele de la revedere. Sa nu mentionam zilele grele dupa plecare, cand ambii eram suparati si parca nu ne venea sa credem ca s-a dus concediul.
Din pacate odata cu implinirea a 10 ani au inceput sa apara usor primele semne de batranete si boala, a fost operata si dupa 2 ani au trecut fara nici o alta problema. Apoi incepand cu sfarsitul anului trecut totul a inceput sa mearga tot mai prost, alte 2 operatii,  care din pacate nu au avut efectul scontat, si pana la urma a trebuit sa se dea batuta in fata unei tumori...

Tot ce ramane acum in urma sunt clipele de durere, dar in special vor ramane amintirile placute alaturi de EA. Sper ca acolo unde este acum sa ii fie cel putin la fel de bine precum i-a fost toata viata alaturi de noi si anume cei 12 ani 5 luni 10 zile si 9 ore... sau undeva pe acolo.

R.I. CLEO.....

Skiuri....

Dupa o perioada mai lunga, m-am hotarat sa imi achizitionez o noua pereche de skiuri. Cautarile au inceput din timp prin informatii cat mai utile, apoi am cautat ceva module ce s-ar potrivii cunostintelor mele si capabilitatiilor.
Am cautat modele noi dar si second hand, fiind ferm convins ca poate gasesc ceva skiuri bune si la mana a doua. Dupa lungi cautari am auzit de cei de la obiectivsport din Alba Iulia. Am facut rost de adresa, de telefon, am aflat de promovarea acestora pe facebook, si ca tot omul prima impresie am avut-o prin intermediul pozelor. Totul pare bine si frumos pana la proba contrarie. Am sunat intruna din zile sa ma asigur ca programul este corect si am intrebat daca au clapari pe marimea mea si desigur si de skiuri. Telefonic am fost luat cu un ton cel putin superior, care atunci nu l-am condamnat. Raspunsul a fost unul sa zic tipic romanesc: " avem sute de modele de skiuri si diverse modele de clapari pentru marimea dvs". Am fost sfatuit sa merg la magazinul lor pentru a avea posibilitatea sa vad acele multe skiuri, ei neavand posibilitatea a aduce foarte multe skiuri in Sibiu in targ.
Astazi zis si facut, plec de la servici ferm convins ca ma intorc acasa cu skiuri pe care sa le testez la sfarsit de saptamana. Numai ca ajung acolo si surpriza, sutele de modele de skiuri ce mi-au fost promise, de fapt nu erau nici macar zeci, adunanad atat cele noi cat si cele de mana a doua.
Prima impresie groaznica, imi venea sa ia o pereche de skiuri si sa i le fac domnului colier. Incerc sa ma calmez si totusi sa analizez marfa. In ceea ce privea skiurile noi, preutrile nu erau nici cele mai bune dar nici cele mai rele, calitatea acestora fiind corespunzatoare preturilor afisate. Problema majora a acestora era ca toate skiurile noi reprezentau foarte putine modele (maxim 10) care variau in functie de inaltime . (ganditi- va ca incap toate intr -o singura poza )
Trecem la raionul de second hand si acolo surpriza uriasa. Skiurile din pozele de pe facebook sunt prelucrate sau facute de cineva care chiar se pricepe, ca la cum aratau.... nu ziceai ca sunt aceleasi. Legaturi care jucau, starea skiurilor lasa pentru mine un semn de intrebare urias. Canturile erau uneori prea subtiate, undeva pana la jumatatea dimensiunii din varf, unele erau lipite cu substanta speciala datorita loviturii sau suprapunerii skiurilor, pentru a astupa diferite denivelari si pentru a nu sta cantul in aer. Singurul aspect oarecum pozitiv e ca talpa skiurilor era satisfacatoare, lucru care se poate obtine si cu o rectificare in magazin specializat ce nu costa mai mult de 100 de lei.
Ma reorinetez spre clapari, zic ca poate acolo gasesc ce caut. Ii iau in mana si analizez. Dezamagirea mi se putea vedea pe fata. Intreb ca poate aici au domnii mai multe modele care nu sunt expuse. Raspunsul a fost desigur unul pe masura. Avem doar ce e expus, asta insemna cu doar 2-3 perechi de clapari mai putine fata de ce se vede pe facebook. Deci unde sunt multiplele perechi de care am fost informat telefonic.
Incerc sa trec si peste asta si arunc un ochi la imbracaminte. Nu vad nimic ce sa imi atraga atentia. Ca sa nu plec totusi cu mana goala, zic hai sa mai analizez o data macar skiurile noi. Ma uit la pret, ma uit la model, iau in mana si totul pare ok, dar exista ceva ce ma face sa ....... Mi se recomanda niste skiuri ca avand pret foarte bun si de calitate, dar rezist tentatiei si plec fara a achizitiona nimic.
Ajuns acasa verific ce mi-a fost recomandat. Domnul respectiv mi-a recomandat cu toata increderea skiuri special create doar pentru doamne incepatoare. Suparare mare, nu din cauza ca erau skiuri special de dama, ci ca ma gandeam la diferentele ce exista: acele forte si acele conditii de ski care difera intre skiul practicat de o persoana de sex feminin si una de sex masculin.

Acum ca si concluzii pentru mine e clar. Romanii tot romani raman. Incearca sa te fure unde pot, si mint de ingheata apele, si asta ca sa le fie lor bine. Am ramas cu un gust foarte amar despre aceasta firma obiectivsport din Alba Iulia care se da a fi cunoscatoare in domeniu si cu adevarate cunostinte in sporturi de iarna. De fapt dansii incearca sa vanda, crezand ca toata lumea musca prostiile ce le spun ei.
Impresia mea e una clara si daca ar fi sa recomand cuiva nu stiu daca as facea-o. Mai bine as incuraja lumea spre lucruri noi sau spre persoane care sunt mai increzatoare.

PS. tot ce am castigat azi a fost o experienta in plus, si o plimbare pe zapada prin inzapezita Romanica...

Cafenea cu aminitiri

Aseara am fost intr-un bar numit The Box pentru a vedea o piesa de teatru. Teatrul in sine a fost ok, au fost cateva aspecte care nu isi aveau locul, gen muzica data prea tare dupa incheierea spectacolului sa. Barul are un decor destul de placut, mai ales biblioteca aceea pe un perete pur si simplu imi umple sufetul cu amintiri.
Totul ma facea sa ma gandesc la Cafenescu, locul unde te simteai ca acasa, si care si acum regret ca a fost inchis. Cand vedeam in pahar sucul de mere, imi aduceam aminte de cidrul de mere care se gasea doar acolo si care iti incalzea tot corpul in zilele innorate si infrigurate
De asemenea biblioteca imi trezea amitirea cartilor care se gaseau acolo si puteau fi citite, dar in special de serile de discutii pe diferite teme, serile cand se recitau poezii si multe alte evenimente care strangea toti prietenii, sau mai bine zis toata familia in Cafenescu.
Daca ma intreaba cineva cum sa organizeze o cafenea, sigur as sugera ca totul sa fie exact dupa aspectul si asemanarea Cafenescu, loc unde sa se adune o mana de prieteni care te invita oricand in casa lor.

PS. Pacat ca totul s-a incheiat datorita diverselor situatii nefaste....

Amintiri cu melancolie

In acest sfarsit de saptamana m am apucat iarasi de renovari si din nou m au cuprins amintirile si melancoliile.
Mereu mi a fost greu sa inteleg de ce unele persoane se despart greu de lucrurile vechi cum ar fi mobila, masina, apartament sau altele... Ei bine tocmai am trecut si eu prin asta si constientizez ca totul nu e legat de bunul respectiv ci de amintirile care revin la vederea sau in prezenta bunului.
Noua tuturor ne este frica ca o data cu bunurile ni se vor sterge si amintirile si de aceea apar
toate aceste despartiri care iti lasa un gol in suflet...

Preocupari si nemultumiri

Dupa o lunga perioada de timp am zis ca ar fi cazul sa mai postez ceva.
In ultima vreme mi am dat seama de foarte multe lucruri, dar mai ales cat de parsivi sunt unii si am inceput sa nu ma mai incred in prea multa lume, ca in afara de prietenii adevarati toti au alte interese.
Acum trecand la chestii mai funny, pot sa ma mandresc ca am participat la primul concurs de pescuit ceva mai serios. Acesta a fost organizat de firma doar pt angajati. Aici am cunoscut multe persoane care au aceasi pasiune ca si mine, si totodata mi am dat seama ca nu sunt foarte prins de aceasta boala, numita pescuit.
Concursul a fost unul foarte interesant cu rasturnari de situatie si multe altele. La final am reusit sa obtin un loc 3 cu toate ca nu am avut coleg de echipa si am concurat singur.
Acum dupa ce m am laudat putin revin iarasi la chestii din Romanica care ma scot din sarite si ma fac pe zi ce trece sa imi fie tot mai scarba de aceasta tara care e foarte frumoasa, dar din pacate e locuita.
In ultima vreme ma deranjeaza enorm de mult gunoaiele aruncate peste tot si nu imi dau seama de ce in tara asta nu se dau amenzi usturatoare pentru a educa populatia. Cel mai recent caz a fost ieri cand unui angajat probabil i s a spus sa adune mucurile de tigare cu matura si faras. Partea care nu o pot intelege e de ce aceasta persoana are ochelari de cal. De ce te ar deranja daca pe langa mucul de tigare care ti s a spus sa il iei, aduni si alte hartii care nu se gasesc la departare mai mare de 10 cm. De ce cand e vb de munca in Ro lumea refuza sa faca ceea ce trebuie. De ce se tot fofileaza lumea sa faca ceea ce e nevoie. De ce trebuie sa ii spui unei persoane sa faci asta si asta si aia, ca daca uiti ceva din cele enumerate sigur nu o face. Ajungi la stadiul in care mai bine programezi un robot, macar acolo e de inteles daca se omite ceva.

Si dupa toate cele enumerate mai e de mirare de ce lumea prefera sa plece din tara...

Regrete...

Stiu ca postul acesta incepe mai ciudat, dar in ultima vreme imi dau seama ca regret ca in anumite momente am ales ce nu trebuia.
Totul a inceput acum un an cand am inceput sa merg la fotbal cu un vechi camarad de drumetii, ceea ce a provocat si depanarea amintiriilor.
Apoi au urmat diferite siteuri si bloguri care m-au facut sa imi dau seama cat de prost am putut fi sa renunt asa de usor la mersul pe munte. Motivele sunt diverse, dar regretele enorme... nu exista nimic mai linistitor, mai maret si mai frumos decat " muntii mei", asa cum imi placea sa zic cand ma aflam in bucuresti. Ei erau unul din motivele pt care imi placea mereu acasa, mai ales ca ma incarcau cu energie si uitam de tot.
Ganditi-va si voi ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti dimineata si sa vezi privelistea asta.
Sper ca incepand cu anul acesta sa revin la obiceiuri mai vechi, ca dupa cum se spune niciodata nu e prea tarziu

Artmania 2012

Dupa o perioada de timp lipsita de ceva activitate rock mai intensa am luat parte la concertele din cadrul Artmania.
Una dintre cele mai interesante trupe auf fost cei de la Die Toten Hosen care au facut un super show, lucru confirmat de toate concertele de pana acum. Singurul lucru mai neplacut e ca dupa plecarea mea din club au aparut ei dupa aproximativ 15min si eu nu am apucat.
A doua zi a fost si ea interesanta, am vazut niste trupe pe care nu le stiam si am ramas placut impresionat de ei. Programul s a terminat cu cei de la My Dying Bride care ne au incantat creierii...
Speram ca pe viitor sa apara cat mai multe festivaluri la orizont, si pe cat se poate si in alte locatii, nu doar in Bucuresti.