Totul e trecator...

Weekendul asta a fost unul plin de durere si suparare, si asta mai ales cand ne gandim ca la toti ne vine randul la un anumit moment. Pentru unii mai tarziu, pentru altii mai devreme, dar oricand vine acel moment e greu pentru cei ce raman in urma.
Am fost alaturi de prietenul meu cel mai bun, in necazul pe care l-a avut in familie, si nimanui nu ii este usor. As zice ca in momente din astea de rascruce vezi prietenii adevarati, si asa si este.
Acum Dumnezeu sa ii ierte pe toti, dar ceea ce ma supara cel mai mult la noi romanii este faptul ca pe langa ca familia e sufera ca a pierdut pe cineva drag, mai e si prostul obicei de a se face totul si mai greu. Incepand cu preotii care tine slujbe lungi de nu mai poti si stilul inconfundabil de a te face sa suferi mai mult decat e nevoie.
Pe langa partea sufleteasca care iti lasa o urma mare in inima, mai e si partea materiala, care la o inmormantare se simte si asta nu e normal. Pe langa chetuielile normale pe care ar trebuii sa le ai mai apar si altele care nu mi se par normale si anume pomana care se da la n persoane. Nu e ca sunt impotriva ei, colacul si pomana care se face la 6 saptamani un an sunt firesti, dar masa la un restaurant pentru cele n persoane mi se pare anormala. Oamenii aia numa de asta nu cred ca ar avea nevoie, pe langa ca au pierdut pe cineva drag, unii poate nu au posibilitati, alti poate la au, dar oricum e absurd din punctul meu sa se cheltuiasca atatia bani aiurea. Parerea mea nu cred ca o sa se schimbe, si asta orice argumente as primi. Tot ce poti sa spun e o vorba " Mortii cu mortii, si vii cu vii"

Dumnezeu sa ii ierte....