Tocmai m-am intors de sus de pe munte, si nu ma pot abtine sa nu scriu cat de superb a fost. Am stat cu cortul doar o noapte pt ca persoana cu care eram maine trebuie sa plece, dar oricum ramane sentimentul de bucurie ca am fost sus, la unul din locurile perfecte de pe lumea asta.
In timp ce urcam ne-au luat de pe drum o gasca de tipi si tipe cu masini, doar sa ne ajute, si asa din una in alta am urcat cu ei pana sus, am ras, ne-am ajutat reciproc si ne-am imprietenit. E superb sa cunosti persoane noi si sa iti dai seama ca ARDELENII se cunosc de la o posta, fata de restul persoanelor din tara ( nu fac discriminari, dar asa e :D ).
Eu desi eram cu glezna ink palita am urcat si am facut fata, sentimentul meu a fost impartasit si de una din persoanele cu care am urcat, pentru ca si el avea probleme cu genunchiul. Toata durerea a fost uitata cand am ajuns sus :D
Totul a fost superb cand am ajuns, doar seara am ramas cu un gust amar cand am vazut ce persoane erau la cabana si cat de nashpa e intretinuta cabana de actualul cabanier. Persoanele care erau sus s-au imbatat ca porcii si urlau cat ii tinea gura, unu s-a imbatat asa de tare incat a cazut in foc. Partea cea mai urata a fost ca dimineata cand s-au trezit erau tot cu bautura in gura :( Pur si simplu mi-au lasat sentimentul ala nashpa care te face sa iti fie ..... nush cum as putea defini acest sentiment :( Mai placut a fost dupa ce au plecat pe la 11-12 de la cabana, si s-a facut liniste. Am fost pana la chilie, cu greu dar am ajuns si am facut si cateva poze, mai mult muntele pentru ca el e cel pentru care m-am dus.
Va las sa va minunati ;)
PS: mai multe poze cand primesc de la sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu